Istoric
O incursiune în istoria monumentului ne oferă prilejul de a descoperi răspunsurile cu privire la artizanii din spatele edificiului, etapele construcției, eforturile celor care au trudit zile în șir la înălțarea lui și resursele folosite pentru a transpune simbolic eroismul înaintașilor noștri și puternica legătură a românilor cu ortodoxia.
Construcția monumentului Crucea comemorativă a eroilor români din Primul Război Mondial a fost inițiată de regele Ferdinand I al României și de regina Maria ca omagiu adus eroilor care și-au jertfit viața în Primul Război Mondial în luptele împotriva armatelor Puterilor Centrale. Construcția a început în anul 1926 și s-a finalizat în 1928, sub patronajul reginei Maria, după moartea în anul precedent a regelui Ferdinand.
S-a dorit ca acesta să fie văzut de la o distanță cât mai mare și, din acest motiv, s-a renunțat la amplasamentul de pe vârful principal, înalt de 2.325 m, al masivului Caraiman, de unde monumentul nu putea fi văzut decât odată ajuns pe platou. S-a ales, astfel, vârful de 2.291 m al versantului de sud-est, care permitea vizualizarea Crucii de departe, din valea Prahovei și împrejurimi, chiar și în condiții meteorologice dificile.
Pentru proiectarea Crucii au fost desemnați arhitecții George Cristinel și Constantin Procopiu, în colaborare cu inginerii Alfred Pilder și Teofil Revici pentru partea de rezistență.
Șantierul de construcție a fost organizat de Direcția de Poduri din cadrul C.F.R., prin secțiile L1 și L5 de la Sinaia, diriginte de șantier fiind Nicu Stănescu, iar șef de șantier maistrul V. Bumbulescu. Un rol însemnat în desfășurarea complexelor lucrări ale șantierului l-a avut ing. Victor Emil Bruckner (1879- 1946), la acea vreme directorul Direcției de Poduri din C.F.R.
În efectuarea lucrărilor o contribuție importantă a avut Societatea Cultul Eroilor, fiind mobilizați și un număr mare de tineri.
Sculele, lemnul, piesele metalice componente și restul materialelor necesare au fost transportate cu trenul până la stația CFR Bușteni.
De aici, o parte dintre traversele metalice și materialele de construcție au fost transportate cu carele cu boi ale localnicilor pe ruta Bușteni – Sinaia – Vârful Păduchiosul – Vârful Dichiu – Platoul Bucegi – Vârful Caraiman.
Restul materialelor au fost transportate cu funicularul Fabricii de hârtie Schiel din Bușteni pe valea Jepilor până la cantonul Schiel de pe platoul Bucegi, de unde au fost duse pe cărări înguste cu cai și măgari până în vârful Caraiman.
Deoarece numărul carelor din zonă s-a dovedit insuficient, o căruță neputând face într-o săptămână mai mult de două-trei transporturi, o bancă a acordat un credit cu dobândă mică pentru achiziționarea de noi atelaje.
Structura metalică a Crucii formată din profile și elemente de legătură, toate montate prin nituire, a fost confecționată din oțelul fabricat de vestitele Uzine și Domenii Reșița.
Inaugurarea și sfințirea monumentului a avut loc la 14 septembrie 1928, de Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, una dintre cele mai vechi și importante sărbători ortodoxe.
Pentru o mai bună încastrare a Crucii, la doi ani după montarea structurii metalice direct în stâncă, în anul 1930 a fost realizat și soclul. Nucleul din beton armat al soclului a fost placat cu similipiatră, fie tencuită în reprize, fie sub forma unor plăci prefabricate.
Crucea are înălțimea totală de 39,3 metri (din care 8,35 metri reprezintă soclul) și o deschidere a brațelor orizontale de circa 15 metri.
În interiorul soclului de beton armat a fost amenajată o încăpere, unde inițial a fost instalat generatorul de curent electric pentru alimentarea a 120 de becuri de 500 W, protejate cu semigloburi din sticlă, amplasate în formații cruciforme pe întreaga structură metalică a monumentului.
În anul 1939, Crucea a fost racordată la sistemul energetic național, fiind înlocuit astfel vechiul sistem de generare a curentului. Conexiunea electrică între monument și stația de la Coștila (2.487 m) s-a făcut printr-un cablu subteran.
Până la instalarea regimului comunist, Crucea a fost aprinsă în noaptea de Sfânta Maria Mare (15 august), și de Înălțarea Domnului, când este sărbătorită și Ziua Eroilor.
Prin stăruința unor patrioți entuziaști, în anul 2013, Crucea comemorativă a eroilor români din Primul Război Mondial a fost înscrisă în Cartea Recordurilor, fiind cea mai mare construcție cruciformă amplasată la o asemenea înălțime.
